A crede

În căutarea sinelui

Observăm că, adesea, omul este trist fără motiv. Nu îl mulțumește nimic, e apăsat de griji, supărat, în suferință. Asta pentru că lumea și rațiunile de a trăi ne scapă printre degete, oamenii acționeaza de multe ori absurd, produc războaie, greșeli de comunicare, tragedii. Pe bună dreptate, tristetea poate fi considerată o boala spirituală. Filozofia de factura existențialistă numeste aceasta stare „angoasă”. Asta înseamnă că viața noastra este cotropită adesea de un „urât” fundamental… În primele secole creștine Sfinții Părinți vorbeau despre „akedia”. Aceasta era starea de apatie și tristete fără motiv, plictiseală, lipsă de chef, inactivitate. Astăzi psihologia o pune în relație cu nevroza de angoasă și cu psihoza melancolică. Există în akedie o insatisfacție vagă dar generalizată. Omul, în momentele în care se află în această stare devine instabil, spiritul lui este incapabil să se fixeze asupra a ceva. Totul și-a pierdut temeiul și cel care sufera cade…

View original post 523 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s