Sacralizare și desacralizare – Ce a ajuns lumea………

În căutarea sinelui

Sacralitatea este definită ca şi calitatea unui persoane, obiect, fenomen de a inspira sentimente de veneraţie, solemnitate, sacrosanctitate, “mysterium tremendum, a acelei majestas care emană o putere copleşitoare; descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înfloreşte fiinţa in plenititudinea ei desăvârşită.” (Eliade, 1995). Sacrul este criteriul care defineşte două moduri de a fi în lume: sacrul şi profanul. Realitatea imediată a unui obiect sacru se schimbă în realitate supranaturală pentru indivizii cu o experienţă religioasă, întreaga natură devenind altceva, fără a-şi pierde însă calităţile anterioare. Pentru existenţele sacralizate, micul dejun, munca, educaţia, achiziţionarea unei locuinţe, a unui nou loc de muncă nu sunt niciodată acte pur fiziologice sau utilitariste, ci o modalitate de a accesa transcendenţa, o integrare in mit. ”Suveran faţă de natură, supus Divinitaţii, nemuritor şi liber prin depăşirea extramundană a condiţiei sale – acesta este omul creştin” (Ţuţea, Cugetări Memorabile)

Perioada pe care…

View original post 1,677 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s