De ce nu ne ascultăm intuiția?

Cami Mihaiu

Azi m-am întalnit cu o fostă vecină pe care n-o vazusem de ani buni. Ne-am salutat zâmbind și o întreb, politicoasă, ce face, că de…, nu ne mai văzusem demult. Până să mă mănânce pe mine limba, niciuna dintre noi nu avea vreo intenție să poarte vreo conversație, dar dacă tot am întrebat-o, se oprește și zice:
Să-ți spun ce mi s-a-ntâmplat, să te umfle râsul! Am fost acum câtăva vreme în vizită la cineva și m-a servit cu un ceai grozav. Am întrebat-o cum se numește ceaiul, femeia mi-a spus, și am ținut minte, să mă duc sa-mi iau si eu. Acum două zile, mi-aduc aminte de ceai, și pentru că tot aveam chef de-o plimbare zic să mă duc să caut ceaiul.
Cum nu știam unde vrea să ajungă aștept urmarea fără să comentez. Vecina mea continuă, vorbind din ce în ce mai repede și mai apasat:

View original post 1,338 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s